marți, 29 decembrie 2009
Una din ironiile iubirii ar fi ca cel mai usor e sa-i seduci convingator pe cei fata de care te simti cel mai putin atras . Intensitatea dorintei este incompatibila cu indiferenta necesara , atractia starnind un sentiment de inferioritate in comparatie cu perfectiunea asociata persoanei iubite . Oare dragostea ne condamna sa nu fim noi insine ? Probabil ca nu pentru totdeauna , dar daca ar fi s-o luam serios , dragostea ne obliga sa ne uitam la noi prin ochii imaginari ai persoanei iubite . Deoarece implica riscul de a-i instraina pe care care nu sunt de acord cu tine , originalitatea nu face deloc casa buna cu o persoana indragostita . Abea reusim sa ne adaptam la tot ce consideram ca ii sensibilizeaza. Carligele dragostei sunt marcate de o idiosincrazie extrema , sfidand , in aparenta , toate legile cauzale logice .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu