Love Changes Everything

De ce fiecare lucru pe care il ating imi aminteste de el ? De ce fiecare melodie pe care o ascult , fiecare gest pe care il fac cei din jur , fiecare privire , fiecare om de pe strada imi aduc aminte de el ? Oare merit toate astea ? Ma intreb daca in viata asta cruda are sens sa lupti , sa te zbati pentru ceva care oricum stii ca nu va mai fi al tau mai devreme sau mai tarziu . Imi amintesc fiecare clipa , fiecare vorba , fiecare detaliu .. lucruri pe care as vrea sa le uit ca suferinta mea sa fie mai blanda . Incerc sa dorm , pun capul pe perna si imi amintesc ca acolo am adormit impreuna. Sunt treaza de la ora 8 , am stat in picioare pana acum o ora , si totusi nu pot sa dorm . Lacrimile imi sunt seci , nu mai pot sa mai plang . Acum nu . Azi am incercat sa ma abtin , nu puteam , acum incerc sa ma descarc si nu pot . Sentimentele mele sunt atat de vii , de puternice incat de fiecare data cand imi amintesc ce s-a intamplat .. cedez . Azi nu am mancat nimic , nu pot sa mananc stiind ca nu mai e nici o persoana care sa ma oblige , sa se rasteasca la mine : MANANCA . Incerc sa fumez , nu mai simt nici tigarile . In sfarsit am reusit sa plang . Poate ca exteriorizarea asta , scrisa , ma ajuta mai mult decat orice conversatie . Simt ca ma descarc fara sa ii ingreunez pe altii cu problemele mele . E Craciunul , cel mai urat din viata mea . Ma simt mai singura decat m-am simtit vrodata , si asta doare nespus . Nici nu pot sa explic ce simt , doar simt . Ma gandesc ca poate scopul meu in viata este doar sa .. nu stiu .. sa nu fac nimic , sa nu imi apar interesele si doar sa ascult . Ma simt atat de prost .. stii senzatia aia , poate de egoism , dar ii doresc tot binele din lume si sper sa fie fericit pentru ca ar fi mai fericit fara mine , dar totusi , as vrea sa fie cu mine orice s-ar intampla . Conceptul de despartire este sters din inima mea , desi o simt . Am simtit ca acela a fost un ultim sarut . Ma gandesc la viitor .. imi vine atat de greu sa imi inchipui viitorul fara el ; sa ies afara si sa il salut , simplu , fara sa ne sarutam ; sa ma abtin sa ii spun cat de mult il iubesc ; sa nu ii spun cat de dor imi este de el ; sa nu ma mai gandesc la el la ceva mai mult decat la un amic ... numai cuvantul "amic" ma raneste . Sa fie atat de aproape de mine , sa nu il ating , sa nu ii simt pielea .. totul e atat de greu de conceput si chiar nu stiu ce sa fac . Sunt atat de confuza ... as putea sa aleg dintre familie si el . Si imi e teama sa fac alegerea asta si o evit pentru ca raspunsul ar fi atat de previzibil : el . Imi e teama de viitor , imi e teama de tot . Sunt o lasa . Evit totul din cauza asta : pentru ca sunt o lasa . Recunosc si nu sunt mandra de asta . Nici nu stiu ce o sa fac in continuare : sa lupt , sa ma las batuta .