Despartirea de cei dragi e atat de dureroasa .. oricine ar fi in pricina, e nespus dureros . Ma uit pe fereastra cum visele mi se naruie cu fiecare picatura de ploaie care curge lin din nori. Daca nu am mai gandi rational, ci doar cu inima, lumea ar fi un loc atat de bun.. Pentru ce trebuie bani, atata timp cat simtim cel mai tandru si frumos sentiment din lume, iubirea ? De ce cel ce iubeste sufera iar cel iubit isi bate joc ? De ce nu putem iubi in mod egal ? De ce ?
Scriu aceste randuri printre lacrimi si ma gandesc la posibilitatile pe care viata ni le ofera. Putem sa alegem acum calea usoara, care va deveni mai nabadaioasa pe zi ce trece sau putem alege calea dificila, care se transforma, cu putin noroc, in ceva mai usor. Oricum ar fi, viata nu e usoara si incep sa realizez acest lucru pe zi ce trece mai intens. Globul de sticla pe care copilaria ni-l ofera incepe sa se crape .. uneori se sparge mai repede decat e cazul .. nici nu se formeaza bine .. si dispare treptat. Si singurul factor responsabil este maturizarea timpurie, supraapreciata de unii. E greu sa fii un copil matur !
Cat de mult mi-asi dori sa plec de pe lumea asta, sa scap de toate si de tot, dar nu pot .. sau macar sa am inima de gheata sa nu mai simt nimic, caci aceasta durere ma doboara. Stii durerea de masea ? E mai rau .. mai grav .. pentru ca la acea durere iei un calmant si trece .. pe cand suferinta “din dragoste” nu poate fi linistita .. poate doar de un plans bun ..
